De ce îmi plac amanții?

adelina 26 februarie 2016

Amanţii 3.0, Nopțile amanților, Zilele amanților…. sounds familiar? Dacă nu, te îndemn să dai o fugă până la librărie. Cred că a venit timpul să mai scriu și despre cărți. 😀

De cărțile Corinei Ozon am tot auzit, însă nu mi-au captat atenția până când nu mi-a căzut în mână unul dintre volume. Asta se întâmpla toamna trecută dacă nu mă înșel, când eram într-o librărie și am văzut Nopțile amanților. Pentru că îmi era deja cunoscut titlul (asta se întâmplă când ai în lista de prieteni de pe Facebook persoane care citesc) mi-am zis să o răsfoiesc puțin. Nu știam că e a doua carte din serie.

În următoarele minute am fost convinsă, iar o jumătate de oră mai târziu eram acasă, întinsă în pat cu cartea în brațe. Dimineața următoare răsfoiam încet ultimele pagini. Da, e that type of book. Ce a urmat e de la sine înțeles: am citit și prima parte, apoi am așteptat volumul 3, iar acum încă sper la volumul numărul 4.  Cei ce ați citit mă înțelegeți: Cati și Mircea chiar trebuie  să continue povestea.

Zilele trecute m-am apucat să le recitesc. Nu știu de ce, nu obișnuiesc să recitesc, dar ele parcă mă strigau din bibliotecă. Oh, that feeling you get când ai mult de învățat, faci pauză între două cursuri și te apuci să citești o carte potrivită. Îți dă un boost de energie. 🙂

Și dacă tot m-a binedispus așa, mi-am zis că ar fi o idee bună să notez undeva motivele pentru care îmi plac aventurile amanților.

Umorul. Asta în primul rând. Am râs în hohote și am avut momente când lăsam cartea din mână ca să pot râde. Reușește atât de bine să satirizeze unele tipologii de oameni pe care îi întâlnim zilnic. Fiecare cunoaște cel puțin un Nelu și o Mioara.

Suspansul. Fiecare capitol se termina exact acolo unde trebuia. Fiecare sfârșit de volum te lasă cu sufletul la gură și te face să îl aștepți pe următorul. Probabil acesta este și motivul pentru care cărțile se citesc atât de ușor și repede.

Raportul realitate-ficțiune. Cred că acesta este elementul meu preferat într-o carte. Întâmplările sunt relatate atât de verosimil iar personajele sunt desprinse din societatea actuală. Să mai spun că pluriperspectivismul (ce cuvând lung!) este sarea și piperul volumelor?

Fiecare apreciază altceva la o carte, iar fiecare carte are un ceva al ei. Mă bucur că m-am născut în perioada în care literatura contemporană adoptă o liberă exprimare și vorbit fără perdea.
Acestea fiind spuse, aștept volumul  4.

 


Lasă un răspuns