My life as a student (1)

adelina 25 octombrie 2015

They say that these are the best years of one’s life….

Aveam de gând să scriu un articol despre prima săptămână, însă nu știu dacă ar trebui să mă refer la săptămâna 1  ca fiind prima săptămână sau a doua, dat fiind faptul că înainte am avut o săptămână de acomodare… Irelevant. Nu asta e important.

Oricum de când țin articolul acesta în draft, a mai trecut o săptămână și până îl și termin să îl public, cine știe cât timp va mai trece :))

A venit în sfârșit perioada aia mult așteptată. Mereu vorbeam despre plecatul la facultate și mutatul în alt oraș ca fiind ceva ce se va întâmpla în viitorul îndepărtat. Încă nu îmi vine să cred că acel viitor îndepărtat îmi este prezent. Încă mă mai întreb dimineața când mă trezesc „Is this really happening?”

Aceste săptămâni au trecut mai repede ca niciodată și deși vreau să povestesc tot, habar nu am de unde să încep. Cred că cel mai bine ar fi să încep prin a răspunde celor mai frecvente întrebări primite.

Cum ți se pare orașul?  Deși stau de aproximativ o lună în Timișoara, încă nu pot spune că mi-am format o părere. Nu am reușit să ies suficient de mult din casă încât să mă pot bucura de tot ce are orașul de oferit.  Până acum am reușit doar să particip la două lansări de carte(una dintre ele fiind faimoasa „Biblia pierdută”)  și să ies în câteva localuri drăguțe. Probabil că voi mai scrie în viitor un articol pe tema asta iar atunci voi putea povesti mai multe lucruri despre Timișoara.

Cum sunt colegele de cameră/ cum e viața la cămin? Better than I expected. Bineînțeles că este doar începutul și sunt conștientă că mă așteaptă multe obstacole și probabil momente mai neplăcute, însă când îi aud pe alții povestind experiențele lor, pot spune că sunt o norocoasă. Căminul nu e un dezastru, pot dormi noaptea liniștită iar colegele de cameră sunt chiar drăguțe. De fapt cred că aceasta este partea cea mai plăcută: ocazia de a cunoaște oameni frumoși.

Cum te-ai acomodat la noul program? O, Doamne! Nu m-aș mai întoarce în liceu. În sfârșit învăț ce îmi place fără să mi se toarne pe gât lucruri inutile. În sfârșit am parte de profesori open-minded și nu mai trebuie să ascult tot felul de prejudecăți și idei preconcepute. Și cel mai important: NU MĂ MAI TREZESC ÎN FIECARE DIMINEAȚĂ LA 7.

Mai pe scurt, îmi place tare mult. Îmi place tot. Mă bucur că am ocazia să învăț mai multe despre domeniul care mă interesează și am și ocazia să explorez lucruri noi (anul acesta am decis să dau o șansă chinezei și germanei). Sper ca acest prim an să dureze cât mai mult. 🙂


3 comments

Lasă un răspuns