Jurnal de călătorie: Ziua 2

adelina 25 august 2015

După o noapte în care ne-a fost mult mai cald decât ne așteptam (mare greșeală să închidem clima), ne-am continuat scurta noastră călătorie. Obiectivul zilei: Peștera Muierii.

Am plecat dis-de-dimineață și am luat un autobuz până în Baia de Fier, unde se află această peșteră. Nu îmi mai amintesc exact cât am făcut pănă acolo, dar cred că în jur de o oră și ceva de mers cu autocarul.

Ce mi-a plăcut aici?
1. Căsuțele din lemn. Totul părea așa de….. genul acela de loc pe care ai vrea să îl numești acasă pentru perioada verii. Ba chiar în drumul nostru am găsit vreo două fântâni deschise publicului de unde am luat apă. Great idea!

WP_20150806_009

 

2. Peisajele. În drumul nostru spre Peștera Muierii (pe care nu am mai reușit să o vedem din păcate) am avut plăcerea de a ne delecta ochii cu un peisaj mirific: Cheile Galbenului. Deși eram obosite, temperatura nefiind una favorabilă, tot am reușit să ne bucurăm de peisaj.

11857630_10204420099838394_1237434676_n

 

De fapt, cred că peisajul este principalul motiv pentru care m-aș întoarce vreodată în acea zonă. Chiar și călătoria cu trenul, din Simeria până în Tîrgu Jiu, a fost o adevărată delectare datorită peisajului.

Ce nu mi-a plăcut? Oh, vai! de unde să încep?
Ziua doi cred că a fost cea mai tensionată dintre toate, iar oboseala acumulată în ziua precedentă + puținele ore dormite în timpul nopții și-au spus cuvântul.

După ce am ajuns cu chiu și vai la Peștera Muierii, am fost anuntați că în ziua respectivă (CULMEA!) era ceva problemă legată de curent….sau ceva de genul. Mă rog, peștera era închisă pentru lucrări. Ce mi s-a părut mie scandalos a fost faptul că nu au anunțat din timp. Când e vorba de un asemenea obiectiv turistic, mi se pare normal să anunți din timp. Și când spun să anunți, nu mă refer să pui la fața locului o hâtie (care din câte am înțeles, a fost pusă abia în ziua respectivă), ci să anunți pe Internet, pe site-ul oficial. Bineînțeles că nu am fost singurele turiste nemulțumite. Din punctul acesta de vedere, ofer o mare bilă neagră.

Un alt aspect negativ a fost transportul. Chiar nu aș fi crezut că o localitate care e obiectiv turistic nu are o stație pentru autocare sau măcar un punct unde să poți cere informații în legătură cu

programul autocarelor (care oricum circulă mult prea rar, dacă e să mă întrebați pe mine).

Singurele informații am reușit să le aflăm întrebând aleatoriu oamenii pe stradă. Bineînțeles că fiecare avea varianta lui. Din toate informațiile culese, am dedus un lucru: autobuzul vine in jur de ora 15:00 și oprește pe undeva pe lângă șosea. Am avut ceva de așteptat de la ora 13:00, nemaimenționând faptul că autobuzul a venit după ora 15:00 și era aproape plin…..

Seara, pentru că era ultima zi în Tîrgu Jiu, ne-am plimbat puțin prin parc. Cred că aceasta a fost cea mai reușită parte a zilei, iar felul în care se vedea Jiul la apus…made my summer!

WP_20150806_065

 

Cam atât legat de ziua a doua. Voi reveni cu un articol legat de cea de a treia zi, în care am vizitat Parcul Dendrologic din Simeria.


Lasă un răspuns