Jurnal de călătorie: Ziua 1

adelina 13 august 2015

“Once a year, go someplace you’ve never been before.”
– Dalai Lama

Fiind convinse de faptul că țara noastră are locuri mult prea frumoase pentru a nu fi vizitate, am decis împreună cu trei prietene să mergem într-o călătorie și să vizităm un oraș pe care niciuna din noi nu l-a mai văzut. Dacă anul trecut (și anul acesta, pentru a doua oară) am optat pentru Sibiu, de data aceasta am ales Tîrgu Jiul (trebuie să recunosc că mi se pare atât de deranjantă scrierea aceasta după modelul vechi, cu „Δ în loc de „â”, dar într-un fel înțeleg că nu au schimbat numele localității doar pentru o modificare adusă de DOOM).

Am călătorit cu trenul, și deși am făcut mai bine de șase ore pe drum (plus vreo două petrecute în Simeria, unde am schimbat trenurile), pot spune că peisajul a meritat în totalitate. Cu cât ne apropiam mai mult de Tîrgu Jiu, cu atât eram mai impresionată de formele de relief foarte diferite de ale noastre (are rost să mai spun cât mă amuză tunelurile?).

Odată ajunse în Târgu Jiu, ne-am cazat la o pensiune foarte drăguță și primitoare (pentru că am fost foarte mulțumite, voi scrie un articol separat legat de pensiunea cu pricina).  În prima zi am decis să vizităm sculpturile lui Brâncuși, care au fost totodată unul dintre motivele pentru care am ales Târgu Jiul ca și destinație.

Primele obiective au fost Poarta Sărutului, Masa Tăcerii și Aleea Scaunelor, pentru că acestea erau cel mai aproape de noi (la aproximativ două-trei minute de mers pe jos). Nu sunt o foarte mare cunoscătoare de artă, deci aș minți să spun că am fost extraordinar de impresionată de aceste sculpturi, însă parcul în care sunt situate este mirific. Chiar poate fi numit o oază de liniște.

11800242_669107893189880_7160126112158756128_n

După ce am dat o fugă până la mall (previzibil, nu? 😀 ), care este mult mai mic decât cel de la Arad, ne-am îndreptat spre următorul obiectiv: Coloana Infinitului.

Aceasta a fost destul de departe de noi și ar fi fost probabil o idee bună să luăm un taxi până acolo. În drumul nostru până acolo m-am întrebat obsesiv „De ce nu le-au putut pune pe toate într-un loc?” Oh well, știți cum se spune…mersul pe jos face piciorul frumos(și plin de bășicuțe).

10411211_669129726521030_7196846304953905252_n

Pentru că deja se lăsase seara și oricum eram prea obosite pentru a ne mai îndepărta de casă, am luat cina la un local ce se afla vizavi de noi, căruia pe o scară de la 1 la 10, i-aș da un 6.

Dacă după prima zi ne plângeam de dureri de picioare, a doua zi urma să aflăm ce înseamnă cu adevărat să ai mult de mers….


Lasă un răspuns