Bacalaureat – not such a big deal!

adelina 14 iulie 2015

În ultima perioadă am văzut diverse scrisori deschise din partea diferitor elevi ce s-au simțit/au fost nedreptățiți în urma examenului de Bacalaureat. Am văzut și replici pentru aceste scrisori și tot ce pot spune este că, din punctul meu de vedere, fiecare are părticica sa de dreptate. Pentru că anul acesta am trecut și eu prin experiența numită examenul maturității, am decis să scriu un articol care să conțină impresiile mele în legătură cu acest examen.

Încă din clasa a9a ni se vorbea despre acest examen. Timpul a zburat mult mai repede decât ne așteptam, clasa a12a începând pe nesimțite. Mai are rost să spun că a trecut la fel de repede? Cu toate acestea, eu am avut impresia că a fost cel mai lung an din cei 12.

După un an întreg în care s-a pus mai multă presiune pe noi decât era necesar, au sosit și celebrele probe. Nu am de gând să vorbesc despre gradul lor de dificultate sau despre faptul că atunci când am văzut subiectele mi-am zis ”Pentru asta m-am stresat eu tot anul?”, ci să împărtășesc unele impresii lăsate de acest controversat Bacalaureat.

Sfat pentru cei ce urmează să dea acest examen: învățați treptat, fiecare lecție la timpul ei. Nu lăsați totul pe ultima sută de metri pentru că riscați să vă aglomerați. 

Întotdeauna am fost de părere că notele nu relevă inteligența, așa cum vârsta nu denotă maturitatea. Cu toate acestea, naiva de mine chiar spera că acest Bacalaureat va fi acel examen dat pe bune. O lucrare în care te slujești doar de informațiile pe care TU ți le-ai însușit în ultimii ani. Un test corectat obiectiv, a cărui notă nu va fi influențată de subiectivitatea celui ce corecteaza (sau cel puțin nu mai mult decât e cazul).

După ce au sosit rezultatele, mi-am dat seama cât de mult m-am înșelat. Deși eu sunt mulțumită de rezultatele mele, ba chiar mândră de faptul că am fost singura ce și-a adus contribuția (îndrumată bineînțeles de profesorii de la clasă – pot spune că din punctul acesta de vedere, am avut norocul de a avea profesori exemplari) în ceea ce privește rezultatul final, nu pot spune același lucru despre toata lumea.  Nu contenește să mă surprindă evoluția bruscă a unora, iar totodată  mă intrigă precizia unor punctaje (5,00 fix? nici macar un 5,01?).

Și știu că nu sunt singura ce a observat faptul că acest „examen al maturității” nu are nici cea mai vagă legătură cu maturitatea, corectitudinea sau responsabilitatea. Acest lucru mă face  să mă întreb dacă va sosi vreodată acea zi în care elevii vor da un examen în adevăratul sens al cuvântului.

 

 

 


Lasă un răspuns