Dacă în articolul trecut vă povesteam despre sentimentele variate pe care mi le-a stârnit o seară în Milano, acum vă voi povesti despre orașul meu de suflet, Veneția.
Dacă cineva mi-ar cere să definesc cuvântul ,,acasă”, cu siguranță aș răspunde ,,locul unde sunt înconjurată de persoanele dragi mie”, iar dacă mi s-ar cere să definesc cuvântul ,,inspirație”, aș răspunde ,,Veneția”. Și nu, nu mă refer la peisajele frumoase, costumele medievale sau plimbatul cu bărcuța, ci la străzile înguste cu ferestre colorate. Cred că din acest motiv îmi place atât de mult Sibiul, pentru că îmi aduce oarecum aminte de Veneția.
Este genul acela de loc unde mi-ar plăcea să stau și să scriu o carte. O scurtă plimbare pe străzile acelea de poveste mi-ar trezi toată creativitatea. Să nu mai menționez faptul că o plimbare cu telegondola e mai romantică decât o plimbare în Turnul Eiffel!(despre care voi scrie un alt articol).
Am avut surpriza să observ ca pe oriunde am merge în lume, cu siguranță vei întâlni cel puțin o persoană din țara ta. Ca de exemplu aceste personaje haioase. Chiar am rămas surprinsă când ne-au vorbit în română.
Recomand Veneția cu toată căldura!
Eu m-am descurcat în română în mai toate ţările în care am fost, inclusiv în Rusia… Mai puţin în Slovacia. Acolo m-au oprit poliţiştii… E o altă poveste.
Oraş de suflet? Orice oraş poate deveni, atâta cât îl schimi upă sufletul tău 😉
asa e
Cine ar refuza o calatorie aici? eu una nu:) e un oras minunat, de ar fi si banuti si posibiltati mai multe..
de acord.
Am fost in Venetia cand aveam 10 ani, deci ar cam fi cazul sa repet experienta. As vedea totul cu alti ochi, cei de adult 🙂
Si eu vreau sa o repet