Dacă în articolul trecut vă povesteam despre sentimentele variate pe care mi le-a stârnit o seară în Milano, acum vă voi povesti despre orașul meu de suflet, Veneția.

Dacă cineva mi-ar cere să definesc cuvântul ,,acasă”, cu siguranță aș răspunde ,,locul unde sunt înconjurată de persoanele dragi mie”, iar dacă mi s-ar cere să definesc cuvântul ,,inspirație”, aș răspunde ,,Veneția”. Și nu, nu mă refer la peisajele frumoase, costumele medievale sau plimbatul cu bărcuța, ci la străzile înguste cu ferestre colorate. Cred că din acest motiv îmi place atât de mult Sibiul, pentru că îmi aduce oarecum aminte de Veneția.

Este genul acela de loc unde mi-ar plăcea să stau și să scriu o carte. O scurtă plimbare pe străzile acelea de poveste mi-ar trezi toată creativitatea. Să nu mai menționez faptul că o plimbare cu telegondola e mai romantică decât o plimbare în Turnul Eiffel!(despre care voi scrie un alt articol).

Am avut surpriza să observ ca pe oriunde am merge în lume, cu siguranță vei întâlni cel puțin o persoană din țara ta. Ca de exemplu aceste personaje haioase. Chiar am rămas surprinsă când ne-au vorbit în română.

Recomand Veneția cu toată căldura!