Amintiri și melancolie – I left my heart in Italy

adelina 13 mai 2014

Răsfoiam un blog drag mie despre călătorii, când am dat peste un articol care a înviat în mine sentimente de mult uitate, și m-a îmbrăcat într-un val de melancolie. Printre multe articole frumoase care mă îndemnau să rătăcesc prin peisaje care îți taie respirația, am întâlnit și un articol despre Milano. Acest lucru m-a făcut să îmi amintesc de dupămasa în care am vizitat Domul din Milano.

Iar acesta a fost doar începutul. Nu știu cum sunteți voi, dar eu sunt genul acela de persoană cu o imaginație bogată, în special când mă aflu într-un loc care mă inspiră. Țin minte că începuse să se însereze iar Milano era plăcut luminat…O, Doamne!

Nu știu dacă vi s-a întâmplat vreodată, însă mie mi se întâmplă destul de des să mă aflu într-un anumit oraș și brusc să încep să îmi imaginez cum ar arăta viața mea dacă aș locui acolo. Răspunsul din păcate este unul trist: probabil că nu aș observa nimic nou. Uitându-mă la toți acei oameni, care alergau de colo-colo, veneau de la servici sau mergeau la cumpărături, îmi dădeam seama că probabil ei nu se opresc niciodată să spună ,,ce frumos este orașul meu pe timp de seară”. Dacă stau bine să mă gândesc, nici eu nu fac asta când vine vorba de orașul meu.  Asta mă face să realizez că suntem atât de obișnuiți cu gândul că tot ce avem ni se cuvine, încât tot ce exista în jurul nostru ni se pare banal.

Același lucru mi s-a întâmplat și cu câteva zile mai târziu, când am ajuns în Veneția, care este orașul meu de suflet. Însă vă voi povesti mai multe lucruri despre asta în articolul următor.

 


4 comments

  1. Italia are acest dar, de a fura inimi, confirm.

    Cat despre impresia fiecaruia despre orasul lui, e normal, pana la urma: viata te fura, iar ritmul nebun pe care il traim nu prea lasa loc de multe. Din pacate…

Lasă un răspuns