Poveşti necitite

adelina 16 decembrie 2013

MemoriesQuote

Iar acum nu mă voi referi la poveştile pe care îmi doresc să le citesc, doar că nu am suficient timp. Mă refer la poveştile care m-au făcut să visez cu ochii deschişi, fără să le citesc. Aceste poveşti mi-au fost povestite de alte persoane. E interesant să citeşti o carte, sau să ţi se citească o poveste , dar e absolut fascinant să îţi fie povestită cu dragoste de o persoană care foloseşte propriile sale cuvinte modeste (dar magice) pentru a-ţi relata cu lux de amănunte anumite întâmplări sau evenimente.

Cu siguranţă toţi avem cel puţin o amintire în care unul dintre părinţi, bunici, sau chiar doamna educatoare ne spune o poveste. Încă îmi amintesc cum, la grădiniţă, doamna educatoare ne spunea poveşti urmând mai apoi să ne puna pe noi să reproducem acele poveşti. Era un mod amuzant de a ne exersa memoria.

Dar cele mai plăcute erau acelea spuse de bunicul. Aveau ceva aparte. Poate felul în care îmi erau spuse, le făcea atât de magice, sau poate vocea lui blândă era cea care le dădea viaţă. Mereu reuşea să mă facă să visez cu ochii deschişi.

Unele dintre acele poveşti le-am citit când am crescut mai mare, iar altele încă le păstrez în memorie ca şi poveşti necitite ( cu toate că sunt sigură că ele există în unele cărţi). Sunt acele poveşti pe care întotdeauna mi le voi aminti cu drag, şi le voi spune mai departe.


1 comment

Lasă un răspuns