Fluturi – Irina Binder

adelina 2 decembrie 2013

      Cei ce au citit această capodoperă, cu siguranţă vor vedea recenzia mea ca fiind mediocră. De fapt, orice recenzie este mediocră şi banală, pentru că toate adjectivele pălesc în faţa sentimentelor transmise de autoare.

Nu aş fi crezut niciodată că o carte cu un titlu aparent banal, mă poate marca atât de mult. Am citit primul volum în 24 de ore. Pot spune că această carte crează dependenţă. Felul în care reuşeam să mă regăsesc în stările Irinei, pur şi simplu mă fascina. În spatele fiecărui sentiment trăit de Irina, există o lecţie frumoasă de viaţă.

Cel de al doilea volum pot spune că m-a făcut să sufar, să plâng, să râd, şi nu în ultimul rând, să îmi iau doza de fluturi. În timp ce Robert mă făcea să simt emoţii de nedescris, Matei m-a făcut să aflu cât de mult pot urî un personaj, o persoană ireală, dar care reuşeşte totuşi să mă rănească. M-am simţit vulnerabilă, puternică, confuză, trădată, şi treceam de la fericire la tristeţe în câteva secunde. Am simţit cam tot ce simţea şi Irina.

Finalul cărţii pot spune că a lăsat un gol în sufletul meu. Simţeam că acesta va fi finalul călătoriei mele alături de Irina. Acest lucru mă întrista nespus, dar mă consola gândul că, deşi nu mai făceam parte din ea, povestea Irinei nu se sfârşise. Mă bucur că autoarea a ştiut să ofere cărţii un final adecvat.

Dacă recomand această carte? Poate…e o poveste care merită spusă mai departe, şi bineînţeles merită ascultată. Dar vă avertizez, unele dintre lucrurile pe care le veţi citi vă vor face să priviţi viaţa dintr-o altă perspectiva. Desigur, acesta poate reprezenta şi un avantaj, ajutându-vă să apreciaţi mai mult persoanele apropiate vouă.   

 


9 comments

  1. Iubesc acesta carte…il iubesc pe Robert. Sunt convinsă ca toate fetele care au citit aceste cartii își doresc un băiat ca Robert. Nu pot sa ma dezlipesc de aceste cartii.va aparea și cartea a 3?<3<3

  2. Recenzia ta a fost minunata, insa al doilea volum din ”Fluturi” a fost realmente tras de par si fara valoare, plin de reactii exagerate si absurde.A declansat in mine reactii de frustrare vecina cu isteria, la citirea stupiditatii personajelor. Ma asteptam la cu totul altceva.

    1. Singurul lucru ce nu prea mi-a placut a fost faptul ca povestea se vrea a fi reala. Gen, autobiografie. Cand e evident ca e fictiune.

Lasă un răspuns